Ultima declaratie politica a domnului deputat Constantin Petrea
Doamnelor şi domnilor,
În tragedia antică actorii purtau pe tot timpul interpretării lor o mască. La sfârşit, în aplauzele publicului, aceştia renunţau la ea şi oamenii le puteau cunoaşte cu adevărat chipurile.
Observând atitudinea Guvernului din ultima vreme, pot spune că acesta, presimţindu-şi ieşirea din scenă, şi-a scos deja masca. Această politică a fiscalităţii în avalanşă, a stoarcerii celor angajaţi prin biruri greu de suportat, scoate la iveală adevăratul chip al actualului guvern. Acum anunţă măsuri de reducere a contribuţiilor sociale, acum hotărăşte noi impozite fie pe venituri, fie pe avere. Dacă analizăm bine argumentele cu care actualul guvern îşi sprijină această atitudine împovărătoare, nu putem decât să găsim îndreptăţită eticheta de taxomanie. Urmăriţi presa din ultimele zile şi reacţia oamenilor din toată ţara şi o să vedeţi că nu este nicio exagerare în cuvintele mele.
Auzim din partea guvernului fie că trebuie să ţinem pasul cu politica fiscală a Uniunii Europene, fie că “trebuie să aplicăm cu rigurozitate Codul Fiscal”. Dar de realităţile din economia noastră, de sărăcia crescândă a populaţiei, când mai ţinem cont? Guvernul a jucat o carte greşită: şi-a plănuit măriri de salarii şi pensii, nu pe baza unei sporiri reale a numărului de locuri de muncă şi pe prognozata creşterere economică, ci pe o disimulată politică fiscală în continuă gomflare. Această atitudine este de neacceptat şi lucrurile trebuie spuse foarte clar. Riscăm să ducem sistemul public în situaţia unei implozii. Una spune legea pensiilor când vorbeşte despre principiile sistemului public şi alta vedem în realitate.
Statul s-a angajat “să orienteze şi să garanteze” funcţionarea acestui sistem. Încotro îl orientează? În ritmul acesta al avalanşei de impozite, sistemul nu poate merge decât spre o cotă de avarie foarte gravă. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă în România cotizarea persoanelor publice şi juridice la acest sistem nu ar fi fost obligatorie? Milioane de oameni, probabil, ar fi ajuns muritori de foame. Cu problema pensiilor nu e de glumă. E vremea ca „guvernul Tăriceanu II” să îşi asume hotărârile pe termen lung, chiar dacă timpul lui s-a scurs. Nu se poate să dai azi şi să tai mâine. Latinii aveau o vorbă: “Îţi dau ca să îmi dai”. Dar ei înţelegeau prin asta un schimb ocazional de servicii. Astăzi guvernul mimează o încurajare a prosperităţii şi îşi ascunde atitudinea de vameş, amăgind poporul prin măriri salariale urmate de impozitări şi creşteri ale preţurilor îngrijorătoare.
Cine nu s-a săturat oare să tot audă de creşterile nivelului de trai! Ei bine, nu putem să observăm decât că avem de-a face cu creşterea gradului de impozitare a nivelului de trai.
Doamnelor şi domnilor, de ce nu e uşor să priveşti în ochi acest guvern? De teamă, de teama de a nu fi minţiţi încă o dată. România nu merită aceasta. Vă mulţumesc pentru atenţie.
Deputat Constantin Petrea (PD-L)
